Începutul cărții mele...

- Ar trebui să vii până la mine.

 Cuvintele prietenei mele nu mă luau deloc prin surprindere. Simona se agăța de orice lucru care mi se întâmpla să îmi spună asta, indiferent cât de neînsemnat era.

- Nu-i deloc o idee bună să plec la ora asta de acasă având în vedere că mâine am școală.

- Ei, hai, Denisa!

Stând pe jos în cameră și răsfoind niște reviste Forbes, mă gândeam cât de frumos a fost totul. Crima boemă a stărilor mele se făcea simțită. E târziu și nu am chef de nimic, nici de mine, nu m-ai spun de alții.

După sutele de apeluri și mesaje de la Simona m-am gândit să ies, cu promisiunea să mă întorc cât de repede posibil. Era frig, vântul adia și cerul era înnorat. M-am îmbrăcat în grabă, mi-am luat geanta și am plecat.

Când deschid ușa blocului își face apariția el.

- Bună!

 M-am gândit pentru câteva secunde dacă să răspund.

- Bună!

- Ce faci?

 Am dat din cap, fiind surprindă și furioasă în același timp.

 Fiind în criză de timp am plecat fără să scot un cuvânt.

- Denisa!

 Mă gândeam ce m-ai vrea și acum. M-am întors brusc.

- Arăți bine!

 M-am uitat la el, am mimat același dat din cap și mi-am văzut de treabă...