24.05.2017

 
24.05.2017
           După un apel telefonic de la mama care mi-a creeat o stare genială, m-am văzut cu tine. Ciudat, dar mă inspiră să scriu și asta. Te-am văzut după un lung timp, mi-a fost dor, de ce să nu recunosc...
Ai rămas la fel...privirea care ți-o ațintești spre mine de fiecare dată când mă vezi îmi dă de gândit. Contemplez mult după o întâlnire cu tine, poate e ciudat să spun asta , dar îmi place misterul cu care ne despărțim. Sper să fie mister. Simt că m-am schimbat, sunt mai nebună de ceva timp, dar se spune că atunci când trăiești prin nebuni, devii la rândul tău nebun și chiar mai mult.
Știi...o parte din copilărie mi-a fosst furată, dar sunt extrem de fericită în acestă- a doua copilărie. Da, mă simt ca un copil în preajma ta! Un copil care se uită încontinuu la desene și nu își dorește să fie deranjată. Te știu destul de capabil să denoți ce trebuie din acea frază! Am o stare de euforie, cred, acum deduc că inspirația presupune asta, o stare în care toate îți ies din intelect, doar din reflex.

12.06.2017
           Astăzi nu scriu cu aceeași bucurie. Simțeam că articolul acesta nu îl pot continua în aceeași manieră și nu îi pot implementa un final fericit, ci doar unul pozitiv!
Astăzi nu ești, ieri nu ai fost și nici mâine nu vei fi, dar nu am ce obiecta. Fiecare trăiește cum îi place și se ghideează după propriile principii. Nu poți ține oameni lângă tine, doar din dorința să nu fii singur. Oamenii vin și pleacă și trebuie să ne obișnuim cu asta. Oamenii și activitățile lor asupra noastră sunt lecții pe care le ținem minte toată viața.
         Își doresc fericire!
Nu mă interesează lângă cine, cum și în ce circumstanțe, dar pot spune că meriți să fii fericit. În principiu nu sunt un om care să poarte ură. Ura mă încarcă negativ și nu îmi doresc negativitate în viața mea. Vreau să mă gândesc că totul o să fie bine și toate se remediază. Și aici nu mă refer la noi!
Nu avem ce remedia, ci doar să mergem înainte!