Oprește timpul pentru o clipă și spune-i tot ce ai pe suflet.

Timpul nu știe că ești supărat și nu ai chef de nimic, nu știe că ești obosit și poate nu vrei să te ridici din pat, nu știe că te doare și că uneori nu mai vezi nimic care să te determine să mergi mai departe cu capul sus...

Aș vrea uneori să cred că suntem eterni, aș vrea ca în momentele frumoase să pot opri timpul în loc, aș vrea să uit de ceas și să trăiesc totul așa cum îmi doresc! Să nu merg la culcare pentru că e târziu și nici să mă trezesc pentru că e dimineață. Nu m-ar interesa că e luna iunie, iar afară e încă zăpadă, nu ar contra că eu sărbătoresc Crăciunul, iar în grădină tocmai au răsărit ghioceii. Pur și simplu m-aș bucura de viață! 

Am tras aer în piept şi am spus că trebuie să plec, nu mai puteam rămâne într-un loc în care nu mă mai simţeam iubită, într-un loc care mă făcea să mă simt a nimănui, într-un pustiu practic. Am deschis uşa şi am trântit-o fără să privesc în urmă, nu îmi mai rămăsese nimic de făcut, oricum pierdusem tot ceea ce mai era viu acolo… 
Am plecat! Am luat cu mine tot, amintiri, prieteni, zâmbete, lacrimi și păreri de rău. Atât mai rămăsese dintr-o luungă călătorie. Călătoria asta m-a învățat foarte multe lucruri, dar cel mai mult am învățat că acolo unde nu te simți în largul tău, acolo unde nu găsești măcar un zâmbet, acolo nu trebuie să fii tu! Mai bine pleacă, pleacă înainte să uiți cine ești, cum ești și ce vrei de fapt de la viață!
Lumea e plină de oportunități, descoperă-le!


Vreau un timp al meu de care să mă bucur doar eu pentru că ceilalți nu vor să o facă!

Semnat,

D.G.