Simt nevoia să îți scriu...

Dragul meu, simt nevoia să îți scriu, dar prefer să nu fac asta...
Ești o amintire frumoasă, dar în același timp extrem de dureroasă. Nu ai fost acolo când a trebuit, nu ai fost. De ce? Știu și răspunsul ! Sunt conștientă de absolut tot, și totuși am suportat un timp îndelungat lângă tine. Nopți nedormite, gânduri o mie, indiferență cu duiumul și tot am rămas puternică, am crezut că te poți schimba, dar nu ai făcut asta !
Ai fost prea ocupat de planurile tale, păcat că eu nu mă aflam printre ele. Sincer nu îmi doream să fiu un plan, ci o persoană în brațele căreia îți poți descărca tot ce te apasă, tot ce te doare, dar nu a fost așa, dragule !
Ai promis multe la început, dar știi cum e ? Începutul rămâne început și aparențele înşală!
Nu am cerut prea mult, am fost conștientă că dorești să faci ceva cu viața ta, cum și eu îmi doream acelaşi lucru, am încercat să te înțeleg, dar a fost dificil și m-am oprit !
De ce să forțăm lucrurile într-o relație ?
Plecai și te întorceai când îți tuna, și acceptam, până m-am săturat și am plecat eu !
Și o femeie când pleacă, nu se întoarce, calcă pe cadavre și nu se uită înapoi. Plânge o zi, două, trei, o săptămână, o lună are resentimente și o droaie de întrebări, dar se ridică singură de unde tu ai lăsat-o ! Este mai puternică, are o ambiție de fier, crede în ea și știe de ce să se ferească. Devine selectivă și asta vă înnebunește pe unii !
Ea continuă fără tine ! Știi de ce ? Pentru că tot ce era frumos a devenit toxic lângă tine, chiar și tu ! Și o femeie nu are nevoie de oameni toxici, dragule...