Cum ar fi viața fără memorie ?

O întrebare foarte nouă pentru mine, pe cât de nouă, pe atât de interesantă. Cum ar fi să te trezești dimineața și să nu îți amintești nimic ? Fiecare zi ar fi un nou început deoarece nu ne-am aminti nimic legat de trecut...
Este duminică dimineața, stau în pat , vă scriu și îmi savurez cafeaua. Vremea este impresionant de frumoasă, numai bună de o plimbare și singurul lucru care îmi perturbă atenția este pisica, caută atenţie. Cum ar fi să trăiești zilnic cu gândul că fiecare răsărit de soare aduce cu el un nou început și fiecare apus îți răpește ce ai în câteva ore ?
Cu siguranță ai considera că nici trupul nu îți aparține. Aceste întrebări îmi trezesc atâtea gânduri, idei, sentimente și totuși neștiind ce să fac cu toate cuvintele care îmi invadează mintea am început să scriu, deoarece ideile au oprit timpul si m-am aruncat în patima unei povești.
Consider că viața fără memorie este la fel ca omul care nu iubește și nu este iubit, adică om fără chip. Trăiește fiecare zi de parcă ar fi ultima, este liber, nu știe dacă este tânăr și nici dacă mai are zile de trăit. Pornește în fiecare zi cu elan, iar când vine seara spui că este dimineață, ești prizonier în propriul corp, dar nu și în propria minte. De ce ? Aceasta nu există !
Totuși, cred că am fi mai fericiți, ne-am bucura de toate lucrurile și gesturile mărunte și am oferi zâmbete înzecit. Ne-am descoperi pasiunile în fiecare zi și am fi mulțumiți că ne-am găsit o preocupare. Și grijile... nu ar exista ! Ce griji să avem dacă nu ne-am aminti ce și cine ne-a supărat, diminețile ar fi fericite.
Dar nu am putea să ne împlinim visele, deoarece... nu am avea vise.
Am fi un ghem de impresii, adică un prezent fără trecut, dar si fără viitor !