Mereu am asemănat anotimpurile cu viața omului.

Mereu am asemănat anotimpurile cu viața omului. Primăvara, te naști, vara, îți trăiești tinerețea și cele mai plăcute momente ale vieții, toamna, îmbătrânești, iar iarna, mori. E o legătură mult prea profundă intre natură si om, între exterior și interior!

Iată, vara este la început, e o zi de iunie destul de călduroasă și singura întrebare care îmi invadează mintea este următoare:

Am uitat ca libertateea de alegere e ceva valabil pentru toți și că nu e ceva exclusivist?

Suntem total responsabili de ceea ce facem și spunem.  

Suntem suflete. Suntem ceea ce ne dorim. 

Suntem acțiunile pe care le avem in gând. Suntem cuvintele pe care le rostim. 

Suntem sentimente. Suntem trăiri.

Suntem departe unii de alții. Suntem la un cuvânt distanță. Un cuvânt care poate construi poduri sau pot săpa cratere.

Doar ca uităm ori alegem să uităm. Îmbrăcăm haina indiferenței, decât a empatiei. 

Etichetăm cu siguranța unui deținător a adevărului absolut deși

nu deținem nimic. De multe ori nu ne cunoaștem nici pe noi, dar suntem siguri că atribuim corect etichete altora. 

Uităm că noi alegem cum să ne comportăm cu alții și că acest lucru spune multe despre noi!

Ne uităm pe noi undeva într-un colț de viață și punem doar un bilet pe care am scris mare:

REVIN!