02:45

Din cauza oboselii de aseară am adormit destul de devreme. Credeam că somnul acesta o să fie unul profund în care mă voi odihni cum merit. Oricum dețin o durere de cap care mă sufocă și ochii mă dor dim cauza insomniilor.

Este 02:45. Am avut un coșmar. Unul care o să mă marcheze mult timp de acum înainte...

M-am trezit plângând. Singurul lucru care m-ar fi ajutat să mă detașez de gândurile care mă invadează ar fi să vorbesc cu tine, dar tu nu ești.

Nu știu dacă ești bine.

Nu știu dacă ai pe cineva care îți face ziua frumoasă.

Nu știu ce ne-a distrus șansa la fericire pe care o găsisem.

Nu știu dacă mă mai iubești.

Poate eram bântuiți de proprii demoni și nu vorbeam de ei. Nu îi lăsam să se vadă. Îi ascundeam bine, într-un colț de suflet doar pentru a ne simți în siguranță.

Și aici am greșit.