Mereu în memoriile multora...

Am început să scriu neștiind ce să fac cu toate cuvintele care îmi invadează mintea. Un imprevizibil care te scoate din simțire și te detașează de tot ce te înconjoară! Mă simt eliberată de sentimente, de timp și știu că voi trăi mereu în memoriile multora.
Vă rog să iubiți și sper să fiți iubiți la rândul vostru, altfel suntem niște oameni fără chip.
Ai încercat să te detașezi de tot și să alergi fără să mai conteze ceva? Te-ai căutat și nu te-ai găsit? Ai încercat să te descoperi, dar niciodată, până la capăt? Ai avut impresia că te urmărește cineva, dar de fapt, să fii doar tu cu vântul? Singur, cu sentimente, cu gânduri, cu vântul, cu noaptea...
Mi-e frică uneori de mine și încep să scriu. Ca acum, exact ca acum...
Mă regăsesc între patru pereți albi, fiind colorați doar de  niște fluturi multicolori, frumos decupați și totul fiind acoperit de o liniște care devenise plăcută! Sunt ciudată și imprevizibilă, dar sunt eu, originală cum mi-a plăcut să fiu mereu, chiar dacă originalismul se detașeză la primirea oricărui rol, dar dacă stau să mă gândesc mai bine și pe scenă joc într-un mod original și greu de interpretat pentru alții. Originalitatea te face special și este cunoscută îndată. Pe adevărații originali nu-i preocupă gândul de a arăta ceea ce nu sunt doar pentru a atrage privirile celorlalți.